Pârvan Vasile

Data nașterii :
28/09/1882
com. Huruiești, jud. Bacău
Data deces     :
26/06/1927
București

Este considerat creatorul şcolii arheologice româneşti.

Specializare

Epoca greacă
epigrafie
Epoca romană
epigrafie
Epoca metalelor
preistorie

Studii

Universitatea din București
Licenta
1900
 - 1904

Alte studii

Liceul "Gh. Roșca Codreanu" din Bârlad (1893-1900)

Doctorat

Universitatea Breslau
Die Nationalität der Kaufleute im römischen Kaiserreiche. Eine historisch-epigraphische Untersuchung
Conrad Cichorius
1909

Specializări/Burse

Universitatea din Jena
Perioada
1905
-
1908
Universitatea din Berlin
Perioada
1905
-
1908

Șantier

Histria
Istria
Judet : Constanța
Tara : Romania
Perioada
1914
-
1926
Ulmetum
Pantelimonu de Sus
Judet : Constanța
Tara : Romania
Perioada
1911
-
1913

Alte șantiere

Tomis, Callatis, Ibida, Cetățile dacice din Munții Orăștiei, Boian, Vădastra, Piscul Crăsani, Verbicioara, Drajna, Zimnicea, Tinosu, Căscioarele

Activitate

Muzeul Național de Antichități
Director
-
Perioada
1910
-
1927
Universitatea din Bucureşti
Profesor la Catedra de istorie veche, epigrafie şi antichităţi greco-romane
-
Perioada
1909
-
1927
Şcoala Română din Roma
Director
-
Perioada
1921
-
1927

Alte Funcții

Membru corespondent (din 1911), titular (din 1913), vicepreşedinte (1921 — 1922) şi secretar general (1923—1927) al Academiei Române.

Membru al Comisiunii Monumentelor Istorice (din 1913).

Membru corespondent al Institutului Arheologic German (din 1913).

Membru al Pontificia Accademia Romana di Archeologia (din 1914).

Membru al Reale Società Romana di Storia Patria (din 1924).

Membru al Accademia Nazionale dei Lincei din Roma (din 1927).

Membru și fondator al Institutului de Studii Sud-Est Europene (1912).

A iniţiat apariţia publicaţiilor Dacia, Ephemeris Dacoromana (1923) şi Diplomatarium italicum (1925).

Delegat al Academiei Române şi membru fondator în Comitetul internaţional al ştiinţelor istorice — Geneva (1926).

Lista Lucrări

  • Relațiile lui Ștefan-cel-Mare cu Ungaria, București, 1905;
  • M. Aurelius Verus Caesar şi L. Aurelius Commodus, Studiu istoric, Bucureşti, 1909, 239 p.;
  • Die Nationalität der Kaufleute im römischen Kaisereicke. Eine historisch-epigraphische Untersuchung, Breslau, 1909, 132 p.;
  • Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-roman, Bucureşti, 222 p.;
  • Idei şi forme istorice, Bucureşti, 1920, 216 p.;
  • Histria, VII, 1923, 123 p. (extras din AARMSI);
  • Memoriale, Bucureşti, 1923, 227 p.;
  • Începuturile vieţii romane la gurile Dunării, Bucureşti, 1923, 247 p.;
  • Getica, Bucureşti, 1926, 851 p.;
  • Dacia. Civilizaţiile străvechi din regiunile carpato-danubiene, Bucureşti, 1928 (traducere de R. Vulpe, după manuscrisul original francez, ed. a II-a, Bucureşti, 1937), 218 p.
  • Salsovia, în CL, XL (1906), p. 962-975; 1017 — 1040;
  • Cetatea Tropaeum. Consideraţii istorice, în BCMI, IV (1911), 13, p. 1-125;
  • Cetatea Ulmetum, în AARMSI, XXXIV (1911-1912), p. 497-608; XXXVI (1913-1914), p. 245-328; XXXVII (1914-1915), p. 265-304;
  • Ştiri nouă din Dacia Malvensis, AARMSI, XXXVI (1913-1914), p. 39-68;
  • Zidul cetătii Tomis, AARMSI, XXXVII (1914-1915), p. 415¬-450;
  • Archäologische Funde im Jahre 1914 : Rumänien (Ulmetum 236-252; Histria 253-270), JDAI. AA 30, 4, 1914, 236-270;
  • Raport provizoriu asupra primei campanii de săpături la Histria, ACMI 7, 25–28, 1914 [1915], p. 117–121;
  • Raport provizoriu asupra primei campanii de săpături la Histria, AAR (Desbateri) 2, 37, p. 291–296;
  • Raport special nr. 4. Campania a II-a de săpături la Histria, ACMI 8, 29–32, 1915 [1916], p. 190–199;
  • Raport asupra activităţii MNA în cursul anului 1915 înaintat domnului ministru al instrucţiunii şi cultelor de directorul muzeului, Bucureşti, [1916], p. 18–29;
  • Gerusia din Callatis, AARMSI, XXXIX (1916-1919), p. 51-90;
  • Gânduri despre lume şi viaţă la greco-romanii din Pontul Stîng, în RI, VI (1920), 1-2, p. 15-49;
  • Consideraţii asupra unor nume de rîuri daco-scitice, în AARMSI, 1 (1922—1923), p. 1-31;
  • La pénétration hellénique et hellénistique dans la vallé du Danube, în BSHAR, (1922-1923), p. 23-47;
  • Nuove considerazioni sul vescovato della Scizia Minore, în Rendiconti della Pontificia Accademia Romana di Archeologia, II, 1924;
  • Fouilles d’Histria. Inscriptions, troisième serie, 1923—1925, în „Dacia“, II (1925), p. 198-248.

Diverse

Arheolog, istoric al antichităţii şi filosof al istoriei.

Este considerat fondatorul școlii arheologice românești și de aceea avem adesea tendința de a-l idealiza. Este adevărat că a avut șansa unică de a fi beneficiarul tuturor progreselor realizate de știință și învățământul superior românesc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și că și-a putut începe activitatea chiar înainte de Mare Război, activitate continuată cu mult aplomb în condițiile creării României Mari, într-o perioadă de efervescență a energiilor în toate domeniile. Era timpul când totul trebuia început și era epoca în care totul se inova în arheologie, atât în ​​România, cât și în alte părți. Acest lucru nu diminuează meritul de a avea viziunea unui sistem complet de funcționare a arheologiei încă de la identificare și recrutarea studenților și până la a le încredința responsabilitatea științifică de a cerceta cele mai importante situri și de a face cunoscute rezultatele lor excepționale prin publicații de specialitate, care au fost create și ele tot acum. Discipolii săi au creat și condus în universitățile re-deschise după Marele Război, școli de arheologie, atât la Iași cât și la Cluj.

Realizează primul plan la scară națională de efectuare a cercetărilor arheologice, şi aplicarea lui, prin executarea de săpături în aşezări şi cetăţi din Dobrogea, Muntenia, Transilvania. Profesor erudit, a avut mijloacele de a-şi forma o echipă prin care și-a pus în practică viziunea sa privind cerce­tare arheologică. A început săpăturile de la Ulmetum (din 1911) și la Histria (din 1914). Lui și echipei sale i se datorează începerea cercetărilor de la Callatis și Tomis, Argamum, Tyras, (L)ibida, în fortificațiile dacice din Munţii Orăştiei (Grădiște și Costești - 1924), precum şi în cadrul multor situri arheologice preistorice care au devenit emblematice pentru arheologia română – Boian, Vădastra, Piscul Crăsani, Verbicioara, Drajna, Zimnicea, Tinosu, Căscioarele ș.a..

Rezultatele obținute au stat la baza lucrării Getica-o protoistorie a Daciei în mileniul I a. C., concentrând datele cunoscute privind Dacia preromană. Epoca romană a constituit o preocupare permanentă – a efectuat săpături privind începuturile vieţii romane la gurile Dunării, la Tropaeum Traiani, zidul de incintă şi necropolele de la Tomis, Castrul de la Poiana. A semnalat și a analizat prezența importurilor greceşti în mediul autohton din valea Dunării.

A avut contribuţii majore în domeniul epigrafiei publicând un mare număr de inscripții importante. Con­cepţia sa istorică este expusă în Idei şi forme istorice. Din punct de vedere arheologic, în ciuda dimensiunilor și a marelui număr de săpături începute, s-a remarcat prin teoretizarea unei metode economice de săpătură avînd ca obiect urmărirea traseelor zidurilor prin șanțuri înguste și conservarea numai a structurilor constructive realizate cu mortar, ceea ce a dus la pierderea iremediabilă a numeroase contexte arheologice târzii. După 1918 s-a implicat în organizarea la Cluj a Universității și a Institutului Antichităților Clasice și a primelor cercetări arheologice întreprinse de aceste instituții.

A fost coautor al textelor frizelor de pe Arcul de Triumf, alături de N. Iorga și D. Onciul și co-fondator al Editurii Cultura Națională (împreună cu prietenul său Marin Simionescu-Râmniceanu).

Pentru epoca sa s-a dovedit a fi un vizionar, deschizător de drumuri, un mare realizator şi organizator de săpături arheologice la scară națională.

Căsătorit (1913) cu Silvia Cristescu (înrudită cu familiile prof. Ioan Bogdan și cu familia Nicolae Iorga). SIlvia Cristescu a murit la Odessa, în refugiu, la naștera primului copil (1917).

Bibliografie despre arheolog

  • Sc. Lambrino, L’ineffaçable souvenir de Pârvan, Dacia III-IV, 1927-1932;
  • H. Metaxa, V. Pârvan. Note bio-bibliografice, în Arhiva pentru ştiinţă şi reforma socială, VII (1928), 3 — 4, p. 380 — 407;
  • In memoria lui Vasile Pârvan, Asociaţia academicǎ "Vasile Pârvan" a foştilor membri ai Şcoalei române din Roma, 1934 ;
  • Em. Condurachi, Vasile Pârvan (1882-1927), în „Dacia“, NS, I (1957), p. 9-40;
  • R. Vulpe, Vasile Pârvan directorul Muzeului Național de Antichități, RevMuz, IV, 1967, 4, p. 312-318.
  • Enciclopedia Istoriografiei Românești, Editura Academiei, 1978.
  • Al. Zub, Pe urmele lui Vasile Pîrvan, București, 1983.
  • M.Angelescu, Histria. Cent campagnes archeologiques, Ed. Univ. Européenes, 2019.

 

Vasile Pârvan (n. 28 sept. 1882, Perchiu, corn. Huruești, jud. Bacău - m. 26 iun. 1927, București.)Fiul învățătorului...

Publicată de Histria pe Sâmbătă, 16 aprilie 2016

Galerie

Autor fișă inițială

Mircea Victor Angelescu
Top linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram